Mahmureală
Am băut vodkă până la şase dimineaţa.
Era beznă ca-n cur.
Miros de cireşi înfloriţi.
Stomacul meu ca o cisternă gata să explodeze
de-abia încăpea în Hală.
M-ai părăsit şi vreau să-mi amintesc despre tine că eşti o curvă.
Am să uit că-mi dădeai de mâncare
de fiecare dată când rămâneam fără bani.
Am să uit că noaptea după ce ne iubeam
mergeai la non-stop să-mi cumperi seminţe de floarea-soarelui.
Am să uit că era de ziua mea când mi-ai spus că eşti gravidă
şi te aşteptai să mă bucur
şi ţi-am dat ultimii bani ca să avortezi.
*
În loc să scriu toate astea mai bine aş mânca o ciorbă de burtă.
Stomacul meu e o maşină de spălat defectă.
Fără tine o să-mi bag picioarele în ea poezie.
Îmi mângâi ficatul ca pe un sân umflat cu silicon
igrasia din Hală mi se prelinge-n ficat.
Nu vreau să fiu ăla scuipat că a îndrăznit să scrie.
*
Când sunt mahmur îmi jur mereu că nu mai beau
apoi iarăşi cu Dumnezeu şi cu vodka în Hală.
Îmi leg maţele de gât ca pe-un cordon ombilical
nu am primit niciodată pensie alimentară de la tata
singurul meu venit e Hala şi iarba pe care Marcela a plantat-o cândva.
Stau de-a dreapta Mamei cu vodka în mână
idealul meu e prosperitatea alcoolului.
*
M-am împăcat cu iubita şi gătim împreună
e şi asta o chestie să găteşti împreună.
Ieri am mers la Cinema City să vedem 2012.
Oare aşa vom muri?
Lasă că tu vei muri lângă mine m-a alintat iubita.
Acasă am discutat trei ore despre 2012
apoi am adormit visând valul de un kilometru jumate
căzând peste noi.
*
Sunt mai multe feluri de mahmureală:
cea după bere e ca şi cum te-ai fi lovit cu capul de pereţi
cea după vin e ca şi cum te-ar fi aruncat cineva din avion
cea după vodkă e ca şi cum ai fi căzut în Hală cu tot cu-avion.
Orice mahmureală îşi cere porţia de ciorbă de burtă.
Mai sunt apoi mahmurelile despărţirii:
când te părăseşte eşti mahmur ca după bere vin şi vodkă deodată
când o părăseşti ca bonus suporţi şi mahmureala remuşcărilor.
*
Decalogul mahmurului:
1 să mănânci întotdeauna înainte să bei
2 să nu suni pe nimeni când începi să vezi dublu
3 să nu amesteci băuturile
4 să nu fumezi mai mult de un pachet de ţigări
5 să nu scrii poezie
6 să nu porţi curea la pantaloni
7 să nu te gândeşti la cei cărora le-ai greşit
8 să nu te gândeşti la cei care ţi-au greşit
9 să nu plângi
10 să-ţi laşi bani pentru o ciorbă de burtă
Dimineaţa va fi bine.
sing sing
singur ca napoleon pe insulă ca lenin în mausoleu ca o omidă cu dinţi falşi
singur ca dumnezeu pândind prin vizor
singur ca o mătrăgună în călătoria ei prin maţe omeneşti
singur ca jegul dintre degetele brutarilor
bună dimineaţa ruşine şi ţie extremă sufletească bună dimineaţa
adio femeie care-ţi mângâi dracii ca pe nişte porci la tăiat
fac douăzeci şi trei de paşi înapoi prin măduva mea
măduva mea e o pisică chioară
sunt sing sing irascibil şi sărat
sunt sing oho sing ca un inventator al poeziei fără ambalaj
sunt anunţul de pe uşa farmaciei pe care scrie ÎNCHIS
deschis desuet înfricoşat o mobilă albastră între două maluri de râu
sunt uscătorul de păr şi foarfeca din fiece seara
şi laptele demachiant care mânjeşte perna
şi tot ce rămâne dintr-un poem scris în toaleta publică
(Hala e albumul de familie în care am lipit doar o poză)
La Mouche Qui Rit
De la muşte începe totul
şi noaptea cearşafului nou-născut
şi gunoaiele de la spital
şi prima urină
apoi voma de plod răsfăţat
bucătăria şi putoarea ei de sub chiuvetă
metabolismul de stârv în drumul spre obişnuinţă
până când şi singurătatea pute
are-o putoare înfiorătoare de puroi izbit
nicio epifanie nicio sfinţenie
trufia şi laşitatea au miros de sânge hibrid
femeile şi bărbaţii miros ca dracu atunci când se împreunează
viaţa-i o mărgeluţă şi moartea la fel
doar sinuciderea nu pute
lumina are miros previzibil
întunericul nu are miros deloc
muştele stau la soarele de culoarea drojdiei
ele sunt guerilleros pentru bătrâneţe
se pun pe gură pe nas pe piept
la cei morţi se aşază cuminţi ca o plapumă găurită
fiindcă nimeni nu le alungă
tot muştele sunt însoţitoare la banchet
fie că e botez cununie înmormântare
chemaţi muştele să vină la noi
de la placentă până la maşina de salvare
muştele fac respiraţie gură la gură
îngerii murdari de două secole de când a murit Dumnezeu
sunt acoperiţi cu muşte cărunte
să fim fericiţi şi iscusiţi
noi înşine suntem muştele care joacă ping pong.
Alcool
Prin mațe îmi curge vodcă
mama mi-a spus dis de dimineaţă
Marcel, tatăl tău şi cu mine divorţăm
eşti major nu mai ai nevoie de părinţi
ai 20 de ani ştii să mănânci singur
să te îmbraci să te speli să scrii să citeşti
Marcel, părinţii sunt nişte obiecte
le poţi muta dintr-o cameră într-alta
în timp ce ea vorbea mă uitam la pieptul ei
pe care tata nu îl mai atinsese de câteva luni
cât despre curul ei acesta era strâns în blugi
e şi asta o chestie să ai o mamă în blugi
încă apetisantă cu dinţii sănătoşi
să ai un tată performant cu păr şi mustaţă
cu sexul ca un morcov sălbatic învineţit de nefolosinţă
nu mai am nevoie de părinţi
ştiu să mănânc singur să mă spăl să scriu să citesc
numai că eu nu sunt un obiect
după ce mama mi-a spus de divorţ
am cumpărat o sticlă de vodcă şi m-am dus la Hală
acolo mă jucam când eram copil
acolo m-am sărutat prima dată cu un alt băiat
care avea păr lung ca o fată
te-am uitat băieţelule şi uite că acum îmi aduc aminte de tine
beat fiind cu vodca mocnind sub formă de foc lichid
ea curge prin toate cotloanele mele
a ajuns până în intestinul gros
acolo unde se termină tot
şi dragostea dintre părinţi se încheie acolo
trupul omenesc şi tristeţea
curul nu te doare atunci când părinţii divorţează
fiindcă eşti major
Marcel, fii bărbat
sunt aş vrea să fiu sunt poate nu voi fi niciodată.
Marcel Olar
Hala
Mă cheamă Marcela şi sunt şomeră.
Mai ales noaptea plantez iarbă în hală.
Am trei copii şi un bărbat gras.
„Marcela, iarba nu va creşte niciodată
până în dreptul ferestrei.”
M-am săturat să gătesc numai ouă şi cartofi.
Bărbatul meu vine beat turtă acasă
şi mă bate
şi mă lasă gravidă
şi stau crăcită trei ore deasupra ligheanului
cu vin şi drojdie.
„Marcela, soarele coboară în hală,
iarba nu va creşte niciodată până în dreptul ferestrei.”
Nu mai ştiu cum e să mă rujez.
Buzele mi-s crăpate, am bătături în palme.
Îmi frec buzele şi palmele de iarbă.
Sap şi sap, înghit soarele din hală
şi nu îmi mai iubesc nici măcar copiii.
Iarăşi ouă, cartofi, ligheanul cu drojdie şi vin,
hala imensă şi friguroasă în care cineva strigă:
„Marcela, nu vei fi niciodată o curvă!”
*
Când m-am dat jos din tramvai
un puşti mi-a spus: „Marcela,
ai mâini de bărbat.”
Sunt o şomeră pe tocuri,
o halistă cu ţâţe fleoşcăite,
căutând în bărbaţi orice
în afară de ouă şi cartofi.
Am vrut să fiu coafeză,
deşi am terminat numai şcoala profesională.
Când am făcut sex prima dată
era prin clasa a noua
şi el avea treizeci de ani.
Doar mai târziu m-am îndrăgostit de iarbă.
Mai târziu mi-am găsit un bărbat gras,
am făcut trei copii
şi asta a fost.
De când sap în hală sunt mai fericită.
*
Bărbatul meu gras nu crede în iarbă,
deşi a fost angajat la hală timp de douăzeci de ani.
Nici măcar nu-şi mai aduce aminte gustul ierbii
crescute până în dreptul ferestrei.
Au fost zile când frica de bărbaţi
mi-a cusut buzele crăpate
şi soarele a rămas înăuntrul meu ca un plod.
„Marcela, eşti borţoasă, dar nu vei fi niciodată o curvă.”
Halista nu poartă tocuri decât atunci
când iarba putrezeşte
şi trebuie plantată din nou.
Într-o noapte uşa halei nu a mai putut fi deschisă.
Atunci am plivit iarba din faţa blocului.
Nu vroiam să dorm lângă bărbatul meu.
*
Când tata s-a spânzurat
că nu-şi mai putea plăti rata la bancă
mi-am împletit o coroniţă din iarbă uscată.
La parastas
oala cu sarmale s-a umplut de muşte.
Bărbatul meu gras s-a îmbătat în cinstea mortului.
„Marcela, de ce nu porţi batic negru?”
Tata era alcoolic
şi mă trezea pe la 3 noaptea să-mi spună cât de mult mă iubeşte.
Mama puţea întotdeauna a ceapă prăjită.
După ce tata a murit
mi-am născut al treilea copil.
„Marcela, de ce nu porţi capot negru?”
Halista nu poate mânca decât iarbă
fiindcă s-a săturat de ouă şi cartofi.
Iarba nu face rău ficatului,
aşa mi-a spus tata înainte să moară.
*
Mama a murit o lună mai târziu.
Intoxicaţie cu ouă, mi-a spus medicul.
Credeam că mama e fericită că a venit Paştele.
În hală iarba miroase a vodcă.
Bărbatul meu nu mi-a mai cumpărat pantofi de câţiva ani.
Ce rost mai are să port pantofi
când pământul din hală e plin de gândaci?
Nu am fost la biserică de câţiva ani.
Sunt o credincioasă de hală.
Din pumnii bărbatului meu şi din iarbă
voi ţese mătasea mea de halistă.
Hello world!
Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!
