Molarpoet's Blog

November 20, 2009 at 10:50 pm (Uncategorized)

Marcel Olar

 

 

Hala

Mă cheamă Marcela şi sunt şomeră.

Mai ales noaptea plantez iarbă în hală.

Am trei copii şi un bărbat gras.

„Marcela, iarba nu va creşte niciodată

până în dreptul ferestrei.”

M-am săturat să gătesc numai ouă şi cartofi.

Bărbatul meu vine beat turtă acasă

şi mă bate

şi mă lasă gravidă

şi stau crăcită trei ore deasupra ligheanului

cu vin şi drojdie.

„Marcela, soarele coboară în hală,

iarba nu va creşte niciodată până în dreptul ferestrei.”

Nu mai ştiu cum e să mă rujez.

Buzele mi-s crăpate, am bătături în palme.

Îmi frec buzele şi palmele de iarbă.

Sap şi sap, înghit soarele din hală

şi nu îmi mai iubesc nici măcar copiii.

Iarăşi ouă, cartofi, ligheanul cu drojdie şi vin,

hala imensă şi friguroasă în care cineva strigă:

„Marcela, nu vei fi niciodată o curvă!”

*

Când m-am dat jos din tramvai

un puşti mi-a spus: „Marcela,

ai mâini de bărbat.”

Sunt o şomeră pe tocuri,

o halistă cu ţâţe fleoşcăite,

căutând în bărbaţi orice

în afară de ouă şi cartofi.

Am vrut să fiu coafeză,

deşi am terminat numai şcoala profesională.

Când am făcut sex prima dată

era prin clasa a noua

şi el avea treizeci de ani.

Doar mai târziu m-am îndrăgostit de iarbă.

Mai târziu mi-am găsit un bărbat gras,

am făcut trei copii

şi asta a fost.

De când sap în hală sunt mai fericită.

*

Bărbatul meu gras nu crede în iarbă,

deşi a fost angajat la hală timp de douăzeci de ani.

Nici măcar nu-şi mai aduce aminte gustul ierbii

crescute până în dreptul ferestrei.

Au fost zile când frica de bărbaţi

mi-a cusut buzele crăpate

şi soarele a rămas înăuntrul meu ca un plod.

„Marcela, eşti borţoasă, dar nu vei fi niciodată o curvă.”

Halista nu poartă tocuri decât atunci

când iarba putrezeşte

şi trebuie plantată din nou.

Într-o noapte uşa halei nu a mai putut fi deschisă.

Atunci am plivit iarba din faţa blocului.

Nu vroiam să dorm lângă bărbatul meu.

*

Când tata s-a spânzurat

că nu-şi mai putea plăti rata la bancă

mi-am împletit o coroniţă din iarbă uscată.

La parastas

oala cu sarmale s-a umplut de muşte.

Bărbatul meu gras s-a îmbătat în cinstea mortului.

„Marcela, de ce nu porţi batic negru?”

Tata era alcoolic

şi mă trezea pe la 3 noaptea să-mi spună cât de mult mă iubeşte.

Mama puţea întotdeauna a ceapă prăjită.

După ce tata a murit

mi-am născut al treilea copil.

„Marcela, de ce nu porţi capot negru?”

Halista nu poate mânca decât iarbă

fiindcă s-a săturat de ouă şi cartofi.

Iarba nu face rău ficatului,

aşa mi-a spus tata înainte să moară.

*

Mama a murit o lună mai târziu.

Intoxicaţie cu ouă, mi-a spus medicul.

Credeam că mama e fericită că a venit Paştele.

În hală iarba miroase a vodcă.

Bărbatul meu nu mi-a mai cumpărat pantofi de câţiva ani.

Ce rost mai are să port pantofi

când pământul din hală e plin de gândaci?

Nu am fost la biserică de câţiva ani.

Sunt o credincioasă de hală.

Din pumnii bărbatului meu şi din iarbă

voi ţese mătasea mea de halistă.