Am băut vodkă până la şase dimineaţa.

Era beznă ca-n cur.

Miros de cireşi înfloriţi.

Stomacul meu ca o cisternă gata să explodeze

de-abia încăpea în Hală.

M-ai părăsit şi vreau să-mi amintesc despre tine că eşti o curvă.

Am să uit că-mi dădeai de mâncare

de fiecare dată când rămâneam fără bani.

Am să uit că noaptea după ce ne iubeam

mergeai la non-stop să-mi cumperi seminţe de floarea-soarelui.

Am să uit că era de ziua mea când mi-ai spus că eşti gravidă

şi te aşteptai să mă bucur

şi ţi-am dat ultimii bani ca să avortezi.

*

În loc să scriu toate astea mai bine aş mânca o ciorbă de burtă.

Stomacul meu e o maşină de spălat defectă.

Fără tine o să-mi bag picioarele în ea poezie.

Îmi mângâi ficatul ca pe un sân umflat cu silicon

igrasia din Hală mi se prelinge-n ficat.

Nu vreau să fiu ăla scuipat că a îndrăznit să scrie.

*

Când sunt mahmur îmi jur mereu că nu mai beau

apoi iarăşi cu Dumnezeu şi cu vodka în Hală.

Îmi leg maţele de gât ca pe-un cordon ombilical

nu am primit niciodată pensie alimentară de la tata

singurul meu venit e Hala şi iarba pe care Marcela a plantat-o cândva.

Stau de-a dreapta Mamei cu vodka în mână

idealul meu e prosperitatea alcoolului.

*

M-am împăcat cu iubita şi gătim împreună

e şi asta o chestie să găteşti împreună.

Ieri am mers la Cinema City să vedem 2012.

Oare aşa vom muri?

Lasă că tu vei muri lângă mine m-a alintat iubita.

Acasă am discutat trei ore despre 2012

apoi am adormit visând valul de un kilometru jumate

căzând peste noi.

*

Sunt mai multe feluri de mahmureală:

cea după bere e ca şi cum te-ai fi lovit cu capul de pereţi

cea după vin e ca şi cum te-ar fi aruncat cineva din avion

cea după vodkă e ca şi cum ai fi căzut în Hală cu tot cu-avion.

Orice mahmureală îşi cere porţia de ciorbă de burtă.

Mai sunt apoi mahmurelile despărţirii:

când te părăseşte eşti mahmur ca după bere vin şi vodkă deodată

când o părăseşti ca bonus suporţi şi mahmureala remuşcărilor.

*

Decalogul mahmurului:

1 să mănânci întotdeauna înainte să bei

2 să nu suni pe nimeni când începi să vezi dublu

3 să nu amesteci băuturile

4 să nu fumezi mai mult de un pachet de ţigări

5 să nu scrii poezie

6 să nu porţi curea la pantaloni

7 să nu te gândeşti la cei cărora le-ai greşit

8 să nu te gândeşti la cei care ţi-au greşit

9 să nu plângi

10 să-ţi laşi bani pentru o ciorbă de burtă

Dimineaţa va fi bine.

singur ca napoleon pe insulă ca lenin în mausoleu ca o omidă cu dinţi falşi

singur ca dumnezeu pândind prin vizor

singur ca o mătrăgună în călătoria ei prin maţe omeneşti

singur ca jegul dintre degetele brutarilor

bună dimineaţa ruşine şi ţie extremă sufletească bună dimineaţa

adio femeie care-ţi mângâi dracii ca pe nişte porci la tăiat

fac douăzeci şi trei de paşi înapoi prin măduva mea

măduva mea e o pisică chioară

sunt sing sing irascibil şi sărat

sunt sing oho sing ca un inventator al poeziei fără ambalaj

sunt anunţul de pe uşa farmaciei pe care scrie ÎNCHIS

deschis desuet înfricoşat o mobilă albastră între două maluri de râu

sunt uscătorul de păr şi foarfeca din fiece seara

şi laptele demachiant care mânjeşte perna

şi tot ce rămâne dintr-un poem scris în toaleta publică

(Hala e albumul de familie în care am lipit doar o poză)

La Mouche Qui Rit

De la muşte începe totul

şi noaptea cearşafului nou-născut

şi gunoaiele de la spital

şi prima urină

apoi voma de plod răsfăţat

bucătăria şi putoarea ei de sub chiuvetă

metabolismul de stârv în drumul spre obişnuinţă

până când şi singurătatea pute

are-o putoare înfiorătoare de puroi izbit

nicio epifanie nicio sfinţenie

trufia şi laşitatea au miros de sânge hibrid

femeile şi bărbaţii miros ca dracu atunci când se împreunează

viaţa-i o mărgeluţă şi moartea la fel

doar sinuciderea nu pute

lumina are miros previzibil

întunericul nu are miros deloc

muştele stau la soarele de culoarea drojdiei

ele sunt guerilleros pentru bătrâneţe

se pun pe gură pe nas pe piept

la cei morţi se aşază cuminţi ca o plapumă găurită

fiindcă nimeni nu le alungă

tot muştele sunt însoţitoare la banchet

fie că e botez cununie înmormântare

chemaţi muştele să vină la noi

de la placentă până la maşina de salvare

muştele fac respiraţie gură la gură

îngerii murdari de două secole de când a murit Dumnezeu

sunt acoperiţi cu muşte cărunte

să fim fericiţi şi iscusiţi

noi înşine suntem muştele care joacă ping pong.

]]> http://molarpoet.wordpress.com/2009/12/03/13/feed/ 1 molarpoet Diptera Muscidae http://molarpoet.wordpress.com/2009/11/25/8/ http://molarpoet.wordpress.com/2009/11/25/8/#comments Wed, 25 Nov 2009 08:31:55 +0000 molarpoet http://molarpoet.wordpress.com/?p=8 ]]> Prin mațe îmi curge vodcă

mama mi-a spus dis de dimineaţă

Marcel, tatăl tău şi cu mine divorţăm

eşti major nu mai ai nevoie de părinţi

ai 20 de ani ştii să mănânci singur

să te îmbraci să te speli să scrii să citeşti

Marcel, părinţii sunt nişte obiecte

le poţi muta dintr-o cameră într-alta

în timp ce ea vorbea mă uitam la pieptul ei

pe care tata nu îl mai atinsese de câteva luni

cât despre curul ei acesta era strâns în blugi

e şi asta o chestie să ai o mamă în blugi

încă apetisantă cu dinţii sănătoşi

să ai un tată performant cu păr şi mustaţă

cu sexul ca un morcov sălbatic învineţit de nefolosinţă

nu mai am nevoie de părinţi

ştiu să mănânc singur să mă spăl să scriu să citesc

numai că eu nu sunt un obiect

după ce mama mi-a spus de divorţ

am cumpărat o sticlă de vodcă şi m-am dus la Hală

acolo mă jucam când eram copil

acolo m-am sărutat prima dată cu un alt băiat

care avea păr lung ca o fată

te-am uitat băieţelule şi uite că acum îmi aduc aminte de tine

beat fiind cu vodca mocnind sub formă de foc lichid

ea curge prin toate cotloanele mele

a ajuns până în intestinul gros

acolo unde se termină tot

şi dragostea dintre părinţi se încheie acolo

trupul omenesc şi tristeţea

curul nu te doare atunci când părinţii divorţează

fiindcă eşti major

Marcel, fii bărbat

sunt aş vrea să fiu sunt poate nu voi fi niciodată.

Marcel Olar

Hala

Mă cheamă Marcela şi sunt şomeră.

Mai ales noaptea plantez iarbă în hală.

Am trei copii şi un bărbat gras.

„Marcela, iarba nu va creşte niciodată

până în dreptul ferestrei.”

M-am săturat să gătesc numai ouă şi cartofi.

Bărbatul meu vine beat turtă acasă

şi mă bate

şi mă lasă gravidă

şi stau crăcită trei ore deasupra ligheanului

cu vin şi drojdie.

„Marcela, soarele coboară în hală,

iarba nu va creşte niciodată până în dreptul ferestrei.”

Nu mai ştiu cum e să mă rujez.

Buzele mi-s crăpate, am bătături în palme.

Îmi frec buzele şi palmele de iarbă.

Sap şi sap, înghit soarele din hală

şi nu îmi mai iubesc nici măcar copiii.

Iarăşi ouă, cartofi, ligheanul cu drojdie şi vin,

hala imensă şi friguroasă în care cineva strigă:

„Marcela, nu vei fi niciodată o curvă!”

*

Când m-am dat jos din tramvai

un puşti mi-a spus: „Marcela,

ai mâini de bărbat.”

Sunt o şomeră pe tocuri,

o halistă cu ţâţe fleoşcăite,

căutând în bărbaţi orice

în afară de ouă şi cartofi.

Am vrut să fiu coafeză,

deşi am terminat numai şcoala profesională.

Când am făcut sex prima dată

era prin clasa a noua

şi el avea treizeci de ani.

Doar mai târziu m-am îndrăgostit de iarbă.

Mai târziu mi-am găsit un bărbat gras,

am făcut trei copii

şi asta a fost.

De când sap în hală sunt mai fericită.

*

Bărbatul meu gras nu crede în iarbă,

deşi a fost angajat la hală timp de douăzeci de ani.

Nici măcar nu-şi mai aduce aminte gustul ierbii

crescute până în dreptul ferestrei.

Au fost zile când frica de bărbaţi

mi-a cusut buzele crăpate

şi soarele a rămas înăuntrul meu ca un plod.

„Marcela, eşti borţoasă, dar nu vei fi niciodată o curvă.”

Halista nu poartă tocuri decât atunci

când iarba putrezeşte

şi trebuie plantată din nou.

Într-o noapte uşa halei nu a mai putut fi deschisă.

Atunci am plivit iarba din faţa blocului.

Nu vroiam să dorm lângă bărbatul meu.

*

Când tata s-a spânzurat

că nu-şi mai putea plăti rata la bancă

mi-am împletit o coroniţă din iarbă uscată.

La parastas

oala cu sarmale s-a umplut de muşte.

Bărbatul meu gras s-a îmbătat în cinstea mortului.

„Marcela, de ce nu porţi batic negru?”

Tata era alcoolic

şi mă trezea pe la 3 noaptea să-mi spună cât de mult mă iubeşte.

Mama puţea întotdeauna a ceapă prăjită.

După ce tata a murit

mi-am născut al treilea copil.

„Marcela, de ce nu porţi capot negru?”

Halista nu poate mânca decât iarbă

fiindcă s-a săturat de ouă şi cartofi.

Iarba nu face rău ficatului,

aşa mi-a spus tata înainte să moară.

*

Mama a murit o lună mai târziu.

Intoxicaţie cu ouă, mi-a spus medicul.

Credeam că mama e fericită că a venit Paştele.

În hală iarba miroase a vodcă.

Bărbatul meu nu mi-a mai cumpărat pantofi de câţiva ani.

Ce rost mai are să port pantofi

când pământul din hală e plin de gândaci?

Nu am fost la biserică de câţiva ani.

Sunt o credincioasă de hală.

Din pumnii bărbatului meu şi din iarbă

voi ţese mătasea mea de halistă.